Să-mi fac testele pentru genele de boală Alzheimer?

Organismul nostru este presetat cu o serie de date care se află în nucleul fiecărei celule.

Aceasta este informația genetică cine a fost transmisă de la părinții și strămoșii noștri. Majoritatea oamenilor au auzit că boala Alzheimer este O boală moștenită și prin urmare ei nu pot să facă nimic pentru o preveni sau influența cumva.

Genele noastre chiar au un rol în procesul de îmbolnăvire, dar rolul lor este departe de a fi singurul determinant. Până în 2017 au fost identificate mai mult de două zeci de gene diferite care au un rol în producerea bolii Alzheimer.

Majoritatea acestor gene afectează răspunsul imun, procesul de epurare a substanțelor secundare toxice și sănătatea vaselor de sînge, dar nici una din aceste gene nu garantează faptul că cineva va face boala.

APOE4, cea mai cercetată genă a bolii Alzheimer, este responsabilă pentru producerea apolipoproteinei E, o proteină care ajută la reglarea nivelului de grăsime.

Cei care au această genă au un risc mai mare de bolă Alzheimer și, în plus, pot face boala cu 15 până la 20 de ani mai devreme. Dar nu este obligatoriu ca aceste persoane Să facă be bolă Alzheimer. Un risc nu înseamnă automat și prezența boli.

Dar pentru a înțelege modul în care gena APOE4 creste riscul de bolă Alzheimer, trebuie să discutăm mai întâi despre ce este o genă.

Genele sunt anumite porțiuni din lanțul ADN care determină o anumită trăsătură sau care sintetizează o anumită proteină. Fiecare părinte transmite copilului o anumită formă a fiecărei gene. Aceste variante de gene se numesc alele.

De fapt alela reprezinta oricare dintr-o serie de doua sau mai multe gene diferite, ce ocupa o anumita pozitie intr-un anume cromozom.

Alelele pot fi:
 – dominante sau recesive: În care doar un anumit set de alele determină trăsătura respectivă,
• aditive în care caracteristicile alelelor se însumează pentru a determina o anumită trăsătură, sau
• multiplicative ca în cazul genei APOE4, când efectul prezenței mai multor alele nu se adună, ci se înmulțește, așa numitul efect exponențial.

Să dăm câte un exemplu:

Culoarea ochilor este dată de un set de două alele, în care una provine de la tată și una de la mama. Dacă tatăl îți dă o alelă dominantă pentru ochi căprui (pe care o putem nota cu B mare), iar mama îți oferă o alelă pentru ochi albastru (pe care o putem nota cu b mic), gena pentru ochi căprui, fiind dominantă, noi vom moșteni ochii căprui.

Pentru ca noi să moștenim culoarea albastră, trebuie ca și tatăl și mama sa ofere gena recesivă pentru ochi albastru (b mic). Acesta a fost un exemplu de genă dominantă sau recesivă.

Culoarea pielii este determinată într-un mod aditiv. Gena principală, responsabilă pentru culoarea pielii, produce melanina, pigmentul tegumentului. Cantitatea de melanină produce O culoare mai închisă sau mai deschisa pielii.

Cei care au mai puține alele, adică variante de gene care determină nivelul de melanină, vor avea o piele de culoare mai deschisă. Cei care au mai multe alele pentru melanină, vor avea o concentrație mai mare de melanină în piele și deci vor avea o culoare mai întunecată a pielii. Acesta a fost un exemplu de alele/ gene cu efect aditiv.

Gena APOE4 funcționează într-un mod multiplicativ. Atunci când ai două alele, câte una de la fiecare părinte, aceasta crește într-un mod exponențial riscul de a face bola Alzheimer sau riscul de a avea un debut precoce al acestei boli:

  •  dacă nu ai nici o Alelă sau genă APOE4 de la vreun părinte, ai un risc de 50 % de a face boala Alzheimer la vârsta de 85 de ani.
    dacă ai doar o singură copie/alelă a unei gene APOE4, moștenită deci de la un singur părinte, ai o șansă de 50 % de a face boala Alzheimer la vârsta de 75 de ani.
  • dacă ai ambele copii ale genei APOE4, câte una de la fiecare părinte, ai o șansă de 50 procente de a dezvolta boala Alzheimer la 65 de ani, deci cu 20 de ani mai devreme decât cei care nu au gena.

Persoanele care au ambele gene au practic un risc de a face boala Alzheimer de 12 până la de 20 de ori mai mare decât al persoanelor care nu au de loc aceasta genă.

În populația generală, persoanele care au ambele gene APOE4, sunt în jur de doi la sută. Dar niciunul din aceste scenarii nu îți garantează că vei face boala Alzheimer. Dacă nu implementezi un stil de viață preventiv ai o șansă de 50 la sută de a face cândva această boală.

Majoritatea dintre noi, Mai exact 90 la sută, putem elimina complet riscul acestei boli prin adoptarea unui stil de viață care să urmărească sănătatea optimă a creierului.

Ceilalți 10 la sută dintre noi, adică aceia care au vreuna din genele bolii Alzheimer cum ar fi APOE4, APOE9, presenilina 1, presenilina 2 sau APP (amiloid precursor protein), au un risc substanțial mai mare decât cei care nu au aceste gene.

Vestea bună însă este că efectul implementării unui stil de viață preventiv este și mai spectaculos decât la persoanele care nu au aceste gene. Să luăm exemplul sindromului Down. Printre persoanele în grupa de vârstă 50-59 ani cu sindrom Down, bola Alzheimer poate fi întâlnită la 33% din cazuri. Peste 60 ani, boala apare în 50% din cazuri.

Aceasta se datorează faptului că în cromozomul 21 există gena pentru producerea proteinei precursoare a amiloidului, APP. Persoanele care au sindrom Down, au trei cromozomi 21 în loc de doi cum au ceilalți oameni. Aceasta înseamnă implicit mai multă sinteză sau producție de APP Și deci de amiloid, în final.

Creierul nostru este echipat cu un sistem enzimatic care cuprinde substanțe/ enzime ce pot cliva sau tăia APP. Când acest proces de “mărunțire” a APP nu funcționează in mod normal, proteina precursoare a amiloidului va da naștere la amiloid in spatiul sinaptic.

Prin acumularea amiloidului în sinapse se produc plăci de amiloid numite și plăci gumoase. Aceste plăci declanșează răspunsul sistemului imunitar care reacționează printr-un proces inflamator cronic, proces care duce la distrugerea neuronilor și a structurilor de suport al neuronilor.

Acesta a fost un exemplu în care rolul genei APP de a forma amiloid, nu a fost determinant intrucat nu toate persoanele care au sindorm Down au facut bola Alzheimer, desi toate persoanele au avut 3 cromozomi de tip 21 si deci mai multe gene APP.

Alte studii au arătat că indivizii care au o prevalența scăzută a diabetului zaharat și a bolii coronariene ischemice, au un risc scăzut de a face boală Alzheimer.

Și aceasta în ciuda faptului că aceste persoane au o anomalie genetică (una din cele 20 de gene despre care vorbeam)ce ar trebui să garanteze apariția bolii Alzheimer. În prezent se studiază care sunt acele comportamente de sănătate care oferă cea mai mare protecție împotriva bolii Alzheimer la indivizii care au sindromul Down.

O altă dovadă a faptului că genele nu garantează apariția bolii provine de la studiul gemenilor identici sau monovitelini (univitelini). Un studiu făcut la King’s College în Londra a urmărit 324 de gemene timp de 10 ani pentru a observa legătura dintre condiția fizică musculară și cogniție (capacitatile cognitive, in special memoria).

În pofida profilului genetic identic, persoana din cuplul de femei gemene care avea 1 grad mai mare de condiție fizică musculară, a suferit un declin cognitiv mai mic decât sora geamăna care nu era la fel de aptă din punct de vedere fizic.

La o examinare a creierului prin metode imagistice, respectiv rezonanță magnetică nucleară, s-a constatat că femeile care aveau picioare mai puternice, aveau creierul mai mare. Acest studiu a arătat din nou că modificarea stilului de viață, în cazul acesta exercițiul fizic și forța musculară, pot Să depășească riscul genetic și să influențeze în mod dramatic sănătatea creierului.

Unele din cele 20 de gene implicate in boala Alzheimer Influențează inițierea procesului degenerativ, iar altele influențează propagarea procesului degenerativ.

O parte din aceste gene acționează asupra sistemului imun putând să încetinească răspunsul imun sau să-l amplifice În mod exagerat. Încetinirea procesului imun poate duce la acumularea de produși reziduali care pot leza neuronii (toxici). Amplificarea exagerată a procesului imun produce o inflamație cronica la nivelul creierului.

Altă parte din aceste gene se ocupă cu sistemul de epurare. Atunci când acest sistem nu funcționează la parametri optimi, se vor acumula acele molecule care vor distruge neuronii și conexiunile dintre ei.

În plus, genele care sunt asociate cu metabolismul lipidic sau sănătatea vasculară (ceea ce înseamnă endoteliului arterelor Și arteriolelor cerebrale), vor influența cantitatea de sînge și implicit de oxigen și nutrienți care va ajunge în fiecare regiune a creierului, promovând astfel boala vasculară cerebrală, formarea de trombi/cheaguri și, în final, moartea neuronală.

Știința care se ocupă cu modul în care noi putem influența exprimarea genelor pe care le avem se numește epigenetică. Epigenetica studiază factorii de mediu (inclusiv dieta), care reglează exprimarea informației aflată în gene.

Epigenetica vizează deci toate experiențele de viață care pot afecta modul în care funcționează genele noastre. Dacă genetica poate explica o parte din riscul de dezvoltare a bolii Alzheimer, epigenetica are un rol și mai mare în determinarea “soartei” sănătății noastre cognitive.

Cercetările au arătat că genomul nostru se poate manifesta în mod diferit, în funcție de factorii din mediu care pot închide sau deschide anumite gene pentru a fi copiate și deci exprimate.

O alimentație deficitare, un stil de viață sedentar, poluarea, substanțele chimice și stresul cronic, atât cel mental cat și cel fizic, pot influența genele atât în faza de embrion cat și la vârsta a treia.

Oricare ar fi mediul în care ne aflăm, de la uter și până la corpul unui nonagenar care a suportat influența factorilor de mediu promovată de un anumit stil de viață, timp de 90 de ani, noi suntem supuși permanent modificărilor epiigenetice asupra genomului nostru.

Unul dintre mecanismele epigenetice cele mai studiate este metilarea ADN – lui (adăugarea unui atom de carbon + 3 atomi de hidrogen la perechile de baze citozina – guanina din lanțul ADN (așa numitele insule CpG). Această metilare poate închide o genă, adică gena respectivă nu mai poate fi copiată de către ARN mesager care scoate informația din nucleu și o duce în citoplasmă, în special la ribozomi care sunt fabricile de sinteză de proteine din interiorul celulelor.

Modificarea prevalentei metilarii în anumite regiuni ale ADN-ul lui au fost implicate în procesul de îmbătrânire și par să se asocieze în mod deosebit cu bolile neurodegenerative cum ar fi boala Alzheimer.

De exemplu un deficit în vitaminele B si mai ales B12 si B9 (acidul folic), produs printr-o alimentație dezordonată, insuficienta nu cantitativ, ci calitativ, poate fi un factor major care să contribuie la alterarea proceselor de metilare, producând reparații aberante în ADN și, în felul acesta, favorizând dementa.

Epigenetica va avea un rol important în controlarea bolilor cronice netransmisibile cum ar fi ateroscleroza (cu variantele ei: boala cerebro-vasculare și boala coronariană ischemică), diabetul zaharat, cancerul Și demența cu diferitele ei forme.

Noi avem deja controlul asupra unora din acești factori de mediu. Noi putem reduce riscul pentru aceste boli, reducând aportul de zahăr și alimente procesate, eliminând prezența substanțelor poluante și mai ales a metalelor grele, lipsa de exercițiu fizic și diminuând stresului.

Scăderea aportului de zahăr din dieta de exemplu, va împiedica procesul de Glicozilare, care este un alt proces epigenetic ce favorizează o stare crescută de inflamație Și stres oxidativ care, impreuna, distrug proteinele si ADN-ul din neuroni.

Exercițiul fizic reglează multe răspunsuri celulare producând modificări în procesul de metilare care pot îmbunătății metabolismul amiloidului și al produselor secundare oxidative din creier. Exercițiul fizic amplifică exprimarea genelor care codează factorul neuro trofic derivat cerebral (BDNF) o proteină responsabilă pentru creșterea neuronală și promovează conexiunile dintre neuroni.

Cercetările actuale ne aduc tot mai multe informații despre modul în care alegerile pe care le facem în cadrul stilului nostru de viață pot să modifice exprimarea genelor noastre și implicit riscul ca într-o bună zi noi să facem vreuna din aceste boli cronice netransmisibile.

EPIGENETICA ÎN ACȚIUNE

Mai multe studii ilustrează rolul epigeneticii în dezvoltarea bolilor neurodegenerative. Studiul cu privire la îmbătrânirea populației numit ”Honolulu Asia Ageing Study” a găsit că populația japoneză care trăiește în Statele Unite ale Americiii are o prevalentă mai mare a bolii Alzheimer decât populația japoneză care trăiește în Japonia.

Bărbații din acest studiu nu au diferențe genetice importante în funcție de locația lor (Statele Unite sau Japonia) așa că riscul crescut al bolii Alzheimer este datorat doar influenței epigenetice: dietă nesănătoasă, lipsa exercițiului fizic și alte comportamente dăunătoare comune în stilul de viață american obișnuit.

Alte studii au arătat că în SUA, copiii emigranților din China și Japonia, suferă mult mai mult de boli cronice comparativ cu cei din țările de origine.

În țări cum ar fi India și China se pot observa consecințe epigenetice pe măsură ce se adoptă un stil de viață modern și se abandonează stilul de viață tradițional, dietele devenind mai bogate în produse animale, zahăr rafinat și grăsimi saturate în loc de alimentația tradițională bogată în vegetale și cereale.

Se remarcă de asemenea o creștere a sedentarismului.
Toate acest comportamente nesănătoase schimbă expresia genetică promovând bolile cronice.

China are în prezent cea mai mare epidemie de diabet din lume 11,6% din adulți suferind de această boală și multe milioane de persoane suferind deja de prediabet. China a ajuns deja pe locul 2 din lume în ceea ce privește incidența diabetului zaharat, pe primul loc fiind SUA. Diabetul și obezitatea sunt factorii majori de risc pentru demență, care a crescut exponențial în China.

Alzheimer Disease International estimează că în China erau peste 6,4 milioane de pacienți cu bola Alzheimer în 2009, iar o altă statistică arată că în 2010 s-au găsit 19,9 milioane de chinezi cu demență de diferite cauze.

De asemenea, China se confruntă cu o creștere importantă a populației îmbătrânite prematur din cauza unei lipse de instituții de îngrijire și specialiști și foarte slabă evaluare a modului în care stilul de viață reprezintă un factor de risc major pentru bola Alzheimer.

India experimentează o situație asemănătoare în ceea ce privește cazurile de BA, mai mult de 4 milioane de persoane având o formă de demență și acest număr crește dramatic pe măsură ce populația se mută la orașe și adoptă un stil occidental de viață.

În India, ca și în alte țări în curs de dezvoltare, bola Alzheimer este subdiagnosticată și foarte greu înțeleasă. Aceste țări nu sunt pregătite să facă față la explozia de boli datorate stilului de viață care urmează să se înregistreze.

De aceea, înțelegerea rolului epigeneticii în bolile neurodegenerative este extrem de importantă în fața epidemiei de bola Alzheimer.

alzheimer genetic doctor Dinu