ATAC și CONTRA-ATAC

ATAC și CONTRA-ATAC sau Reziliența cu care am fost creați pentru anduranță

ATAC

Există 4 procese patogenice diferite în bola Alzheimer: inflamația, oxidarea, tulburările de reglare a glucidelor și tulburările de reglare a lipidelor.

Efectul combinat al acestor procese în organism conduce la formarea de amiloid și tau: în primul rând, se înregistrează cascada schimbărilor biologice, urmată de patologia fizică a bolii Alzheimer.

În cazurile rare, cu debut precoce, se pare că amiloidul și proteina tau destructurată par să genereze boala. 

În cazul bolii Alzheimer, cel mai studiat aspect a fost amiloidul. Există într-adevăr dovezi că amiloidul are legătură cu Alzheimer. Plăcile sau conglomeratele de amiloid au fost identificate cu decenii în urmă.

Datorită faptului că s-au descoperit genele responsabile pentru debutul precoce al bolii Alzheimer: presenilina 1, presenilina 2 și APP,  s-a formulat ipoteza inițială că bola Alzheimer este produsă de acumularea de amiloid în spațiul sinaptic.

Este clar că amiloidul se acumulează ajungând la un anumit nivel pe măsură ce boala progresează, dar există multe alte procese paralele cu amiloidul care contribuie la boala Alzheimer (cum ar fi inflamația, oxidarea, tulburările de reglare a glucozei și tulburările de reglare a lipidelor). 

Există, de asemenea, o confuzie neelucidată încă despre predominanța importanței amiloidului față de proteina tau, în progresia bolii Alzheimer. Încă din anii 1990, unii cercetători au susținut că în realitate au fost conglomerate dezordonate intracelulare tau (celebrele tangles = încâlcituri) care au fost mai strâns asociate cu simptomele declinului cognitiv.

Noi dovezi sugerează că aceste conglomerate dezordonate  tau apar mai târziu în acest proces și sunt predictori mai buni ai bolii Alzheimer și ai progresiei acesteia, decât plăcile de amiloid.

Un studiu din 2017, publicat de cercetatorii de la Clinica Mayo, din revista Brain, a concluzionat ca tau poate incepe de fapt procesul declinului cognitiv, ceea ce inseamnă că medicamentele care vizează amiloidul nu pot fi destul de complexe pentru tratarea sau vindecarea acestei boli. 

În ciuda dovezilor pe care le avem acum, oamenii de știință încă par a fi orbi, concentrându-se asupra amiloidului, ignorând toate celelalte descoperiri care nu sunt conforme cu această abordare a unei singure molecule sau a medicamentului unic.

Ei nu doresc sau nu pot să privească boala Alzheimer așa cum este ea în realitate: o boală care se dezvoltă în timp, complexă, cu factori de risc multipli, având mecanisme patogenice  (căi) diferite de producere a bolii, care necesită o soluție complexă, multifactorială.

Această incapacitate de a înțelege complexitatea bolii Alzheimer a pierdut miliarde de dolari și a dus la o suferință prelungită timp de zeci de ani.

Ce este atât de incredibil este că toate cele patru căi sunt profund influențate de stilul de viață. Alegerile noastre zilnice sunt forța motrice care produce atât debutul bolii Alzheimer, cât și perpetuarea și agravarea acestei boli, acționând, practic, pe întregul parcurs al evoluției bolii.

Așa cum vom vedea, fiecare dintre aceste căi poate fi controlată și chiar inversată de modul în care ne trăim viața.

CONTRA-ATAC

Cu aceste procese biologice care se acumulează în creier timp de decenii, de ce nu apar simptomele cognitive mai devreme? Cum poate creierul să reziste atacurilor zilnice fără a prezenta semne de avarie (suferință)?

Răspunsul este următorul: creierul nostru este construit să fie extrem de rezistent. Redundanța face parte din designul elegant al creierului uman. Ce este această redundanță?

Ea este surplusul sau supraabundența de resurse: numărul de neuroni din substanța cenușie (materia gri), și celule gliale  din substanța albă, numărul de conexiuni (sinapse) și vascularizația arterială suprapusă (rețeaua arterială, capilară și venoasă).

–  Cu 86 miliarde de neuroni, dintre care 14 miliarde numai  în substanța cenușie sau materia gri (care are o grosime medie de 2,6-2,7 mm, mai exact 2.589±0.107 mm – ”Cortical Thickness or Grey Matter Volume?” – The Importance of Selecting the Phenotype for Imaging Genetics Studies), 

–  cu de 10 ori mai multe celule gliale (în substanța albă sau materia albă) și

–  aproape 1 catralion de conexiuni (10 15  sau 1000 de trilioane, 1 trilion fiind 10 12  adică 1000 de miliarde), precum și 

–  arterele suprapuse care alimentează mai multe regiuni ale creierului cu substanțe nutritive și oxigen, creierul uman putând construi căi de ocolire a regiunilor  avariate. Se pot astfel construi by-pass-uri evitând vasele închise și neuronii distruși de plăci, inflamație și oxidare.

Dacă apare o leziune sub formă de accident vascular cerebral sau accidentare, alte părți ale creierului pot prelua funcția zonei afectate. Studiile au arătat că, în cazul accidentelor vasculare cerebrale, de exemplu, anumite părți ale creierului din apropierea țesuturilor afectate compensează pierderea funcției, la fel ca și activarea unor regiuni în oglindă, din partea opusă a creierului, adică din cealaltă emisferă cerebrală.

Creierul este, de asemenea, capabil de a regenera unele celule, deși această capacitate este limitată. De ex. În hipocamp se formează 700 neuroni noi pe zi. 

–  La pacienții cu Alzheimer, simptomele cognitive apar doar după ce există atât de multe daune încât reziliența înnăscută a creierului nu mai poate compensa leziunile. Aceasta este cauza debutului atât de insidios în boala Alzheimer: noi devenim conștienți de boală după ce prejudiciul ajunge considerabil.

–  În ciuda capacității extraordinare a creierului de a rezista la diferite agresiuni, el este extrem de sensibil la stres la nivel celular, în special în regiuni precum CA1 din hipocamp și cortexul entorhinal, ambele implicate în memorie.

Creierul are o sarcină extrem de dificilă, dar este dotat cu posibilități constructive sau arhitecturale de excepție, după cum se poate vedea din exemplul următor:

Țestoasele se pot deplasa ore întregi fără ca oxigenul să ajungă la creierul lor. În schimb, creierul nostru este absolut dependent de o aprovizionare continuă cu sânge bine oxigenat. După doar 10 secunde de ischemie cerebrală, noi ne pierdem conștiența.

După 20 de secunde de anoxie, activitatea electrică a creierului încetează, iar după doar câteva minute, leziunile ireversibile încep să apară. Pentru a face față aceastei necesități vitale de oxigen pentru metabolismul creierului, vasele de sânge din sistemul nervos central (CNS), în special cele din substanța cenușie, sunt aranjate într-o rețea densă de artere, vene și capilare uluitor de fină.

Arhitectura vaselor de sânge din cortexul cerebral al lobului temporal al unui bărbat de 66 de ani. Vasele de sânge au fost injectate cu plastic, țesuturile înconjurătoare au fost dizolvate și o imagine a mulajului rezultat a fost făcută cu un microscop electronic de scanare (marcajul de scală corespunde la 500 μm).

Observați că plasa de vase este mai densă în materia cenușie (cortexul cerebral) decât în ​​materia albă, corespunzând nevoilor metabolice mai mari ale celulare neuronale din materia cenușie. În cortexul cerebral, vasele sunt atât de strâns ”împachetate” încât nici un neuron nu este la o distanță mai mare de 100 μm de un capilar.

Vezi un articol relevant AICI

https://neupsykey.com/blood-supply-of-the-brain-2/