EPIGENETICA este ”mai tare” decât GENETICA!

Codul vieții noastre este scris în ADN-ul aflat în nucleul celulei. 

Alfabetul cu care se scrie întreaga informație din genele noastre are doar  4 litere: A, C, G și T, corespunzătoare celor 4 baze azotate: adenina, citozina, guanina și timina care se înșiră una după alta în cele 2 lanțuri spiralate de ADN.

Lanțurile de ADN dacă ar fi desfășurate, ar avea aproape 2 metri. ADN-ul se află în nucleul fiecărei celule. Singurele celule care nu au nucleu sunt hematiile și celulelele cornoase din piele, unghii și firele de păr întrucât, pentru a-și îndeplini funcția de a avea un spațiu mai mare (hematiile pentru a transporta mai multă hemoglobină, iar celulele cornoase pentru a acumula mai multă keratină și a deveni astfel mai dure) , atunci când ajung la maturitate, aceste celule își distrug nucleul. 

În acest ADN  sunt înscrise toate informațiile necesare  care dictează ce înălțime să am, ce culoare a ochilor, părului și pielii voi avea, cum să funcționeze metabolismul meu glucidic, lipidic și proteic, etc., inclusiv cât să trăiesc (dacă nu-mi scurtez singur viața prin alegerile pe care le fac în cadrul stilului meu de viață).

Gena este acea secvență de baze azotate din ADN care dictează sinteza unei proteine. Lanțul ADN-ului la om are aprox. 22.000 gene.

Epigenetica reprezintă toate modificările prin care stilul de viață ”dirijează” genetica (exprimarea genelor). 

  • Dacă Genetica este partitura muzicală, Epigenetica este dirijorul. 
  • Dacă Genetica este piesa de teatru, Epigenetica este regizorul. 
  • Dacă genetica este hard-ul, Epigenetica este soft-ul. 
  • Dacă Genetica este becul, Epigenetica este întrerupătorul care deschide sau închide lumina. 

Epigenetica este fenomenul care asigură diferențierea celulară. Toate celulele au același ADN, dar unele devin celule musculare, altele celule nervoase sau celule imunologice, etc. Cine dictează care celule să devină cardiace și care intestinale?

Epigenetica studiază factorii de mediu (inclusiv dieta), care reglează exprimarea informației aflată în gene. Epigenetica vizează deci toate experiențele de viață care pot afecta modul în care funcționează genele noastre.

Dacă genetica poate explica o parte din riscul de dezvoltare a bolii Alzheimer, epigenetica are un rol și mai mare în determinarea “soartei” sănătății noastre cognitive. 

Cercetările au arătat că genomul nostru se poate manifesta în mod diferit, în funcție de factorii din mediu care pot închide sau deschide anumite gene pentru a fi copiate și deci exprimate.

O alimentație deficitară, un stil de viață sedentar, poluarea, substanțele chimice și stresul cronic, atât cel mental cât și cel fizic, pot influența genele atât în faza de embrion cât și la vârsta a treia.

Oricare ar fi mediul în care ne aflăm, de la uter și până la corpul unui nonagenar care a suportat influența factorilor de mediu promovată de un anumit stil de viață,  noi suntem supuși permanent modificărilor epigenetice asupra genomului nostru.

Câteva procese/mecanisme epigenetice stabilesc care gene să fie active sau reprimate (prin active înțelegând posibil de a fi citite, copiate și lăsate să sintetizeze proteine sau să se manifeste conform informației scrise în ADN).

Mecanismele epigenetice principale sunt: metilarea ADN, acetilarea și fosforilarea histonelor (proteinele pe care se înfășoară ADN-ul) și intervenția micro-ARN.

Metilarea ADN – lui este adăugarea unui atom de carbon + 3 atomi de hidrogen (CH3) la perechile de baze citozina – guanina din lanțul ADN (așa numitele insule CpG).

Această metilare poate închide o genă, adică gena respectivă nu mai poate fi copiată de către ARN mesager care scoate informația din nucleu și o duce în citoplasmă, în special la ribozomi care sunt fabricile de sinteză de proteine din interiorul celulelor.

Modificarea prevalentei metilării în anumite regiuni ale ADN-ul lui a fost implicată în procesul de îmbătrânire și pare să se asocieze în mod deosebit cu bolile neurodegenerative cum ar fi boala Alzheimer.

De exemplu un deficit în vitaminele B si mai ales B12 (cobalamina) si B9 numită și folat (acidul folic fiind forma sintetică), poate fi o consecință a unei alimentații dezordonate, deficitare (lipsa acestor vitamine).

Acest deficit vitaminic, alături de altele asemănătoare,  poate fi un factor major care contribuie la alterarea proceselor de metilare, producând reparații aberante în ADN și, în felul acesta, favorizând demența.

Fosforilarea histonelor este un alt proces epigenetic prin care lanțul ADN este strâns mai tare pe mosorul de 9 histone și astfel informația nu mai poate fi copiată din zona (gena) respectivă.

Micro-ARN este al treilea tip important de controlare a exprimării genelor (mecanism epigenetic). El are rolul de a tăia ”greșelile” de copiere a informației, asemănător cu tasta DEL (de la ”delete” = ștergere). 

 Mecanismele epigenetice (dintre care am enumerat doar 3), sunt sub influența stilului de viață: dieta (de ex broccoli conține sulforafan care este foarte bogat în grupuri metil necesare pentru metilarea ADN-ului), mișcarea fizică, odihna, controlul stresului, aerul curat, lumina soarelui, apa (intern și extern).

DECI CUM TRĂIESC ESTE MAI IMPORTANT DECÂT CE MOȘTENESC!

Aveți în imagine doar informația dintr-un singur cromozom din cei 46 specifici omului sănătos. 

Succesiunea de litere a, c, g, t formează informația din fiecare genă. 

În cromozomul 21 există 243 gene, dar scrierea succesiunii celor 4 ”litere” (baze azotate), ia 1470 pagini scrise mărunt și fără spații!

Imaginea a fost luată de o colegă a mea (conferențiar universitar dr. în diabet zaharat, nutriție și boli metabolice de la Institutul de Diabet N. Paulescu din București), care a pozat volumul care conține toată informația din cromozomul 21, volum aflat la Insitutul Elvețian de Bioinformatică

Într-adevăr aceste imagini sunt de-a dreptul năucitoare! Suntem rezultatul informației care este codificată chimic și este influențată de comportamente condiționate de alte informații!…

Sursa imagine: reproduccionasistida.org

Epigenetica 1
Epigenetica 2
Epigenetica 3