CE VREA MUSCHIUL MEU! Boala Alzheimer - recomandari practice

  Până la urma aceasta exprimare din jargonul contemporan nu este chiar lipsită de adevăr!

  Unii specialişti (de ex. Dr Wes Youngberg din Temecula, California) spun că primul semn de dementă este sarcopenia, adică scăderea masei musculare.

  Înainte de a discuta mecanismul prin care se poate produce declinul cognitiv, mă grăbesc să precizez că un factor şi mai sensibil decât scăderea volumului muscular, este scăderea forţei musculare la nivelul muşchiului cvadriceps femural care asigură extensia gambei (pentru a ajunge în prelungirea coapsei din poziţia de genunchi flectat) ca şi mişcarea de flexie a coapsei (aducerea genunchiului spre abdomen).

  Pentru membrul superior, scăderea forţei de strângere a mâinii (forţa de prehensiune) este asociată cu declinul accelerat al performanţei cognitive globale şi creşterea riscului de boala Alzheimer.

  Scăderea acestei forţe musculare generale şi în special la membrul superior (scăderea forţei de strânsoare a degetelor) şi la membrul inferior (scăderea forţei de extensie a gambei), produc a limitare funcţională a corpului, cresc riscul de cădere, scad mobilitatea diferitelor segmente ale corpului, cresc dizabilitatea şi, în final, mortalitatea.

  Aceasta se poate testa prin viteza cu care o persoană peste 65 ani poate parcurge în ritm constant 400 metri. Mecanismul care poate face legătura între scăderea forţei musculare şi declinul cognitiv este multifactorial:

  1. Tulburarea (afectarea) circulaţiei sanguine macro şi microvasculare prin care sunt hrăniţi atât muşchii, cât şi cei 70-100 miliarde de neuroni din creierul uman.
  2. Tulburarea (alterarea) răspunsului inflamator atât la nivel muscular, cât şi la nivel cerebral, cu producerea de TNF-alfa (tumor necrosis factor), interleukina-6, interleukina-1 alfa şi 1 beta. Inflamaţia subclinică chiar, poate creşte catabolismul muscular cu scăderea masei şi a forţei musculare. Consecinţa este îndeplinirea mai dificilă a sarcinilor/activităţilor fizice zilnice şi ulterior izolarea socială cu modificarea tiparelor de activitate neuronală.
  3. Restrângerea activităţii fizice şi mobilităţii duce inevitabil la retragerea din reţelele şi angajamentele sociale ceea ce promovează declinul cognitiv.
  4. Perturbarea metabolismului homocisteinei (care creşte la valori peste 6,3 mmol/L după cele mai avansate studii), se corelează nu numai cu declinul cognitiv, ci şi cu scăderea forţei musculare a cvadricepsului, scăderea vitezei de mers, apariţia tulburărilor de echilibru, coordonare şi dexteritate manuală. Vezi un articol relevant AICI

  Aristide Proksch – Sarcopenia este un fenomen care apare la fiecare persoană de la vârsta de peste 30 de ani, în cazul în care persoană nu efectuează activitate musculară de forţă. Activitatea musculară de forţă se deosebeşte de activitatea de rezistenţă prin timpul în care muşchiul ajunge la extenuare.

  Prin activitatea de forţă muşchiul trebuie solicitat în aşa măsură ca acesta să ajungă la extenuare în 40 până la 60 de secunde. Muşchiul este solicitat şi stimulat în aşa fel încât în fibrele musculare rezultă microleziuni care sunt reparate în timpul somnului. Pentru aceste reparaturi corpul foloseşte energia pe care o câştigă din adipociti. 

  Efectul activităţii musculare de forţa este dublu: Masă şi fibră musculară rămân vitale şi sarcopenia nu are şanse să-şi îndeplinească scopul.Al doilea efect este consumul energiei din adipociti. Practic slăbeşti în somn.

  Dacă faceţi activitate musculară de forţă de 20 de minute, corpul lucrează şi consuma calorii două zile şi două nopţi.

  Constantin Dinu – Exercițiile izometrice care se opun unei forțe egale sau mai mari decât a mușchiului, fără modificarea lungimii mușchiului, pot dezvolta forța unui mușchi într-un mod mai puțin riscant, comparativ cu exercițiile izotonice. Ambele exerciții trebuie să fie combinate.

  Un exemplu de exercițiu izometric este atunci când iei poziția pentru flotări, dar nu execuți flotarea respectivă, ci îți lași greutatea pe mâini și pe vârful picioarelor, având toți mușchii încordați, mai ales cei ai brațelor și ai abdomenului.

  Constantin Dinu – O fi acest dicton valabil și pentru mușchi? Adică folosiți împreună, ei toți devin mai puternici?

  Maria Laura – Dr. Dinu, mă gândesc -în baza celor expuse de dvs. şi la corelaţia dintre sisteme. Activitatea musculară şi circulaţia sanguină, de exemplu. Apoi, circulaţia sângelui şi hrănirea sistemului nervos cu cele necesare, sănătatea vieţii psihice.

  Un Creator Maestru a avut o concepţie genială. Dumnezeiască. Ce putem face decât să ne mirăm, să reparăm acolo unde nu am îngrijit şi să devenim mai înţelepţi prin toate mijloacele şi metodele de creştere şi conservare. Cu credinţă şi înţelepciune.

  Aristide Proksch – Cel puţin această analogie este valabilă pentru muşchii pereche. Este bine că bicepsul să fie antrenat în armonie cu tricepsul. Muşchii dorsali în aceeaşi măsură cu cei abdominali.

  Sănătatea umană depinde în mare măsură de musculatura!